Între suspin şi fericire

Aş vrea să rîd măcar o dată
Dar sufletu-mi e trist şi rece
Un zîmbet s-am ca altă dată
Să-nving să spun: Şi asta trece.

Demult n-am mai zîmbit
Şi parcă totu-n jur e trist,
Dar ce-am făcut? am plîns şi atît...
Şi sufletul e trist, posomorît.

Atît de multe lucruri m-au cuprins
Un dor nespus mă cheamă Acasă,
În lume-aceasta mult e de învins
Mă-ncred in El,pe mine nu ma lasă

În fiecare clipa Îi spun ce simt
Şi-L rog să mă ajute neîncetat,
Însă răspunsu-i tăcere de mormînt
Mă simt cumplit, extrem descurajat.

Dar nu mă las pînă nu văd ceva
Eu ştiu că pentru mine îi biruinţa
El pentru mine a adus credinţa
Şi-L voi urma deapururea.

Cred în puterea Sa cea minunată
Şi nu ma las tulburat de vînt
În Cer eu voi primi rasplată
Pentru durerea, chinul de pe pamînt.

Mă lupt plîngînd dar cu speranţa
Aştept momentu potrivit
Cînd nu voi fi privit cu ignoranţă
Ci voi fi pururi tînăr fericit.

Cred că aici jos pe pămînt
Nu este şi nici nu va fi iubire
Aşa cum este sus în Cerul Sfînt
Vom fi iubiţi şi plini de fericire.

În fiecare zi parcă-i un chin
Dar trebuie sş trecem şi pe aici
Am fost creaţi de El cu-n scop Divin
Să fim în lume oameni mici.

În Slava Sa ne va înălţa nespus,
Dacă aici vom fi exemple bune,
Nu vom fi trişti, vom sta lînga Isus
Acolo-i fericire ca nicăieri în lume.

Deşi e grea viaţa pe pămînt,
Se merită trăită oricum e zugrăvită,
Şi nu vei regreta, că în Cerul Sfînt,
Va fi doar bine şi fericire desăvîrşită.
                        
                                         Amin!
                                         10/11/2010